| 1.
|
ANTICHIT'ATE, ( 2) antichităţi, s.f. 1. Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco-romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămăsiţă istorică. [Var.: (înv.) anticit'ate s.f.] - Din fr. antiquit'e, lat. antiquitas, -atis. Sursă
: DEX'98
( 30233)
- romac |
| |
| 2.
|
ANTICHIT'ATE s. vechime, (înv.) străvechime, vechie. (Vestigii din ~.)
Sursă
: Sinonime
(171881)
- siveco |
| |
| 3.
|
antichit'ate s. f., g.-d. art. antichităţii; (obiecte) pl. antichităţi
Sursă
: DOR
(222770)
- siveco |
| |
| 4.
|
ANTICHIT//'ATE ~ăţi f. 1) la sing. Epocă a vechilor civilizaţii, în special a celei greco-romane. 2) la pl. Obiecte antice. Muzeu de ~ăţi. [G.-D. antchităţii] /<fr. antiquit'e, lat. antiquitas, ~atis
Sursă
: NODEX
(323147)
- siveco |
| |
| 5.
|
ANTICHIT'ATE s.f. 1. Epocă îndepărtată a istoriei în care s-au dezvoltat vechile civilizaţii, în special cele greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect, monument vechi rămas dintr-o epocă istorică îndepărtată. [Var. anticvitate s.f. / cf. fr. antiquit'e, it. antichit`a, lat. antiquitas].
Sursă
: DN
(362262)
- LauraGellner |
| |
|
|